imposibilitatea omului comun de a intelege ceea ce nu este concret
Desi vorbesti pe inteles
Eu nu te pot pricepe
capacitatea omului de geniu de a se sacrifica
Tu-mi ceri chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutaree
luceafarul este idealizat, dar planul inaltului ramane doar o aspiratie
O de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte
In veci il voi iubi si-n veci
Va ramanea departe
catalin ilustreaza un scenariu de iubire concreta, posibila
Hai si-om fugi in lume
Doar ni s-ar pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume
vesnicie, eternitate(pt luceafar)
De greul negrei vecnicii
Iar tu Hyperion ramai
Oriunde ai apune
efemeritate, limite, sentimente(pt luceafar)
o ora de iubire
protectia unei stele cu noroc
Norocu-mi lumineaza
mitul stelei calauzitoare
Pe miscatoarele carari corabii nueger duce
Efemeritatea umana
Ei numai doar dureaza-n vant
Desarte idealuri
Se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste
sfintenia fetei
cum e fecioara intre sfinti
si luzna intre stele
